• Comments: 0
  • in Articole
  • Visits: 3019
  • Last Modified: 12 April 2017 11:23

15 TARI MEMBRE U.E CARE PROMOVEAZA SI APARA MEDIEREA SI MEDIATORII SIMILAR ROMANIEI

 

1.Regatul Unit al Marii Britanii ,Medierea si mediatorul

Anglia si Tara Galilor


Ministerul Justiției este responsabil pentru politica privind medierea, inclusiv promovarea acesteia.

Pentru a asigura calitatea medierii recomandate de instanță în litigiile civile (cu excepția litigiilor familiale în jurisdicția Anglia și Țara Galilor), autoritățile și-au coordonat activitatea împreună cu Consiliul pentru Mediere Civilă pentru a introduce un program de acreditare. CMC este o organizație care reprezintă mediatorii în probleme civile și comerciale. În prezent, curțile transmit cazurile doar mediatorilor acreditați de CMC.


În ceea ce privește litigiile de dreptul familiei, medierea este autoreglementată, constând într-o serie de organizații membre sau organisme de acreditare la care sunt afiliați mediatorii. Aceste organisme s-au unit pentru a forma Consiliul de Mediere în Cauze de Dreptul Familiei în vederea armonizării standardelor în medierea familială. O altă funcție a FMC este reprezentarea organizațiilor membre și a practicienilor în domeniul medierii în general în ceea ce privește relațiile acestei profesiuni cu administrația.


Principalele domenii in care medierea este permisa sunt drept civil/comercial, medierea în problemele familiale, la locul de muncă și în probleme comunitare.


Nu există niciun organism național de formare pentru mediatori civili în Anglia și Țara Galilor. Mediatorii civili sunt formați în sectorul privat, care nu este reglementat. Corpul profesional este autoreglementat și realizează formarea membrilor.


Mediatorii familiali provin dintr-o varietate de domenii, inclusiv juridic, terapeutic și din cadrul serviciilor sociale și nu există cerințe legale potrivit cărora aceștia trebuie să efectueze stagii de formare specializată. Cu toate acestea, diversele organizații care acordă acreditare/calitatea de membru organizează propriile cursuri de formare și au propriile standarde de formare.


Costurile medierii variază în funcție de prestatorul de servicii și nu sunt reglementate de stat. În problemele civile, costurile se raportează și la valoarea obiectului litigiului



SCOTIA:

Recurgerea la mediere este acceptată în toate domeniile de drept. Este folosită cel mai frecvent în conflictele de familie și în disputele dintre vecini. De asemenea, diferendele comerciale sunt trimise spre mediere din ce în ce mai mult. Medierea trebuie să fie oferită în litigii privind nevoile suplimentare de sprijin iar concilierea trebuie să fie disponibilă în cazul reclamațiilor privind discriminarea pe criterii de dizabilitate.


Profesia medierii este nou apărută în Scoția, nu are un cadru de reglementare obligatoriu și nici nu este o condiție prealabilă pentru inițierea anumitor proceduri judiciare. Medierea este complet voluntară.


Costul medierii variază în funcție de furnizor și nu este reglementat de către stat.

În general, medierea este gratuităpentru utilizatorul persoană fizică atunci când disputele implică copii, vecini și conflicte comunitare, nevoi suplimentare de sprijin și conciliere privind discriminarea pe criterii de dizabilitate.


Cu toate acestea, în Scoția există un cod deontologic privind medierea. Codul ia în considerare diversele domenii de specializare: de exemplu, dreptul familiei, medicina și construcțiile.

Taxele pentru mediatorii privați variază de la 200 la 2000 de lire sterline sau mai mult pe zi.



2. Olanda, medierea si mediatorul

Institutul de Mediere din Olanda (NMI) asigură calitatea în mod independent în ceea ce privește medierea și mediatorii la nivel național și menține Registrul mediatorilor, care este public.

Mediatorii înregistrați la NMI sunt instruiți și calificați pentru a-și exercita calitatea de mediatori în conformitate cu normele de mediere ale NMI.


Pentru a fi înscris în registrul NMI ca și mediator, respectiva persoană trebuie să îndeplinească două condiții de bază:

• absolvirea cu succes a unui curs de formare a mediatorilor acreditat de NMI;

• susținerea unei evaluări privind cunoștințele necesare.

Medierea este întotdeauna posibilă și este utilizată cel mai frecvent în acțiunile de drept civil și de drept public.


Recurgerea la mediere este pe deplin voluntară. Există un cod de conduită pentru mediatori.

Medierea pentru soluționarea litigiilor civile nu este oferită gratuit.


Costurile medierii depind de tipul cauzei. Anumite proceduri sunt complexe și durează mult timp, fiind, prin urmare, și mai costisitoare.



3.Belgia, medierea si mediatorul


Deși nu desfășoară ea însăși activități de mediere, Comisia Federală reglementează această profesie și deține evidențe actualizate ale mediatorilor autorizați.

Se poate recurge la mediere în materie de:drept civil (inclusiv litigiile familiale);drept comercial; dreptul muncii;


Există de asemenea o mediere penală și reparatorie, însă aceste domenii nu intră în competența Comisiei Federale pentru Mediere.


Recurgerea la mediere este o alegere voluntară a părților, nereușita nefiind sancționată.

În conformitate cu dispozițiile recente din dreptul familiei, judecătorul are obligația să informeze părțile cu privire la existența și posibilitățile oferite de mediere.


Există un „Cod de conduită” al mediatorilor

Criteriile de autorizare prin depunerea unui dosar pentru obținerea titlului de mediator autorizat în temeiul Legii din 21 februarie 2005;


Medierea nu este gratuită. Onorariul mediatorului se stabilește de comun acord între mediatorul privat și părți. Legea nu conține dispoziții în acest sens. În general, fiecare parte plătește jumătate din onorariu.


Este posibil ca una dintre părți să obțină sprijin financiar pentru plata onorariului mediatorului în cazul în care aceasta dispune de venituri modeste, cu condiția ca mediatorul să fie autorizat.



4. Italia, medierea si mediatorul


În Italia,medierea este cunoscută de peste 50 de ani, interesul pentru mediere crescând însă în mod semnificativ în ultimii 10 ani.


În anul 2009, parlamentul italian a elaborat o legislație benefică de susținere a activităților de mediere şi conciliere şi în toate sectoarele sociale.


Noua lege stabilește obligațiile persoanelor care doresc să desfăşoare activități de mediere, dar şi ale institu­ţiilor care doresc să formeze mediatori. Atât mediatorii, cât și formatorii de mediatori au obligația să se înregistreze la Ministerul Justiţiei, să supună controlului acestuia, ministerul având la rândul său obligația introducerii unui sistem transparent de control al calităţii serviciilor de mediere și conciliere.


Conform legii italiene, doar persoanele fizice și juridice înscrise în Registrul de mediatori de la Ministerul Justiției pot efectua medieri, încăl­carea acestei prevederi atrăgând după sine lipsa de forță executorie a acordului obținut prin mediere.



5. Germania,medierea si mediatorul


La 26iulie 2012, a intrat în vigoare în Germania Legea privind medierea (Mediationsgesetz), (articolul 1 din Legea pentru promovarea medierii și a altor căi de soluționare extrajudiciară a litigiilor din 21 iulie 2012, publicată în Jurnalul Oficial (Bundesgesetzblatt) I¸ p.1577). Acesta este primul act legislativ care reglementează în mod formal serviciile de mediere în Germania. 


Legea transpune directiva europeană privind medierea în dreptul german (Directiva2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială, publicată: JO L136, 24.5.2008, p.3). Domeniul de aplicare a Legii germane privind medierea depășește cerințele directivei europene; în timp ce directiva vizează doar litigiile transfrontaliere în materie civilă și comercială, Legea germană privind medierea acoperă toate formele de mediere din Germania, indiferent de tipul litigiului sau de locul de reședință al părților implicate. Legea promovează soluționarea amiabilă a litigiilor prin includerea unei serii de stimulente diferite în codurile de procedură oficiale (de exemplu, Codul de procedură civilă, Zivilprozessordnung). Astfel, de exemplu, atunci când părțile introduc o acțiune în materie civilă în instanță, acestea vor trebui să declare dacă au încercat deja să soluționeze litigiul pe căi extrajudiciare, cum ar fi medierea, și dacă există anumite motive pentru care nu au luat în considerare recurgerea la o astfel de procedură. De asemenea, instanța poate sugera ca părțile să încerce soluționarea conflictului prin mediere sau o altă formă de soluționare extrajudiciară; în cazul în care părțile refuză să aplice această opțiune, instanța poate dispune suspendarea procedurilor.


Medierea nu este gratuită; plata face obiectul unui acord între mediatorul privat și părțile implicate.


Nu există dispoziții care să reglementeze onorariile pentru mediere și nu sunt disponibile statistici privind costurile. Se poate presupune în mod realist că onorariile variază aproximativ între 80 EUR și 250 EUR pe oră.



6. Franta, medierea si mediatorul :


În Franţa nu există o autoritate centrală sau guvernamentală responsabilă de reglementarea profesiei de mediator. În prezent nu se are în vedere crearea unei astfel de autorităţi.

În dreptul francez, părţile pot recurge la mediere în toate domeniile dreptului în condiţiile în care medierea nu aduce atingere regulilor de ordine publică care reglementează comportamentul social şi economic. De exemplu, nu este posibilă încheierea unei medieri pentru a eluda regulile imperative ce reglementează căsătoria sau divorţul.

Medierea este exercitată în primul rând în cazurile care ţin de dreptului familiei ( pentru cazurile ce ţin de dreptul familiei, prin intermediul unui mediator familial) şi în litigiile minore .

Recurgerea la mediere este supusă acordului prealabil al părţilor.


Cu toate acestea, atunci când a fost introdusă o acţiune în faţa unui tribunal, „judecătorul sesizat în legătură cu un litigiu poate, după ce a obţinut acordul părţilor, să desemneze un terţ pentru a audia părţile şi a le confrunta punctele de vedere pentru a le permite să găsească o soluţie pentru conflictul dintre ele” (articolul 131-1 din Codul de procedură civilă).


De asemenea, judecătorul poate să dispună părţilor, în domeniul restrâns al determinării modului în care ar trebui exercitată autoritatea parentală sau măsurile provizorii care ar trebui aplicate în materie de divorţ, să participe la o întâlnire de informare privind medierea, gratuită pentru părţi şi care nu poate face obiectul niciunui tip de sancţiune (articolele 255 şi 373-2-10 din Codul Civil).


La nivel naţional, nu există un „cod de conduită” al mediatorilor.

Camera de Comerţ şi Industrie de la Paris a creat un cod de bună conduită şi asigură reglementarea corectă a acestuia.


În domeniul dreptului familiei, mediatorii familiali sunt supuşi, prin aderarea lor directă sau prin intervenţia organismului care îi angajează, codurilor sau statutelor deontologice ale celor 2 asociaţii federale de organisme de mediere familială, Association Pour la Médiation Familiale (Asociaţia pentru Mediere Familială) (APMF) şi Fédération Nationale des Associations de Médiation Familiales (Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Mediere Familială) (FENAMEF).

FNCM, (Fédération Nationale des Centres de Médiation - Federaţia Naţională a Centrelor de Mediere) a adoptat, în martie 2008, un „cod deontologic" bazat pe „Codul de Conduită European pentru Mediatori".


Medierea extrajudiciară sau judiciară este contra cost pentru persoanele care recurg la acest mod alternativ de soluţionare a litigiilor. În ceea ce priveşte medierea judiciară, mediatorul poate fi remunerat din fondul de asistenţă judiciară. În toate cazurile, este stabilită de către judecătorul responsabil de fixarea taxei după finalizarea misiunii şi prezentarea unui memoriu sau a unei situaţii de cheltuieli (articolul 119 din decretul nr. 91-1266 din 19 decembrie 1991).


Judecătorul stabileşte suma ce trebuie depusă şi remuneraţia (articolele 131-6 şi 131-3 din Codul de procedură civilă). În absenţa baremului definit cu exactitate prin le.

Cu condiţia evaluării de către judecător, cota financiară suportată de părţi pentru fiecare sesiune de mediere şi persoană poate varia între 5 şi 131,21 EUR., costul unitar al serviciilor de mediere familială este variabil.


7.Austria, medierea si mediatorul


Ministerul Federal al Justiției ține la zi o listă a mediatorilor înregistrați. Pe această listă figurează numai persoanele care, în urma unei formării corespunzătoare, au obținut calificarea de mediator.


Nu există o autoritate competentă pentru serviciile de mediere.

Există însă asociații cu scop lucrativ sau nelucrativ care oferă servicii de mediere, precum și câteva organizații neguvernamentale care oferă asistență mediatorilor.


În chestiunile de drept civil se poate recurge la mediere în cazul litigiilor a căror soluționare intră în mod normal în competența instanțelor de drept comun. Părțile într-un litigiu pot să opteze pentru mediere în mod voluntar și să ajungă astfel la o soluție pe propria răspundere.


În anumite litigii între vecini, părțile trebuie să încerce soluționarea pe cale extrajudiciară înainte de a introduce o acțiune în justiție. În acest sens, părțile dispun de mai multe posibilități: să se adreseze unui organism de conciliere, să ajungă la un acord de compromis în fața unei instanțe (prätorischer Vergleich) sau să recurgă la mediere.

Medierea nu este gratuită.

Onorariul de mediere se stabilește între mediatorul privat și părțile în litigiu.



8.Polonia, medierea si mediatorul


Site-ul web al Ministerului Justiției conține secțiunea mediere care este administrată și care aparține Consiliului Public privind Căile Alternative de Soluționare a Litigiilor și Măsurile pentru Conflicte și Litigii Litigation (Społeczna Rada ds. Alternatywnych Metod Rozwiązywania Konfliktów i Sporów.


Competențele Consiliului se concentrează pe elaborarea de norme și pe funcționarea sistemului național de căi alternative pentru soluționarea litigiilor. Acesta acoperă o gamă variată de materii. Acestea includ în special: crearea unei platforme prin care se poate face schimb de idei pentru a asigura funcționarea adecvată a medierii; standardele pentru practica și formarea în domeniul medierii (a mediatorilor) și un cod de conduită. Consiliul a creat condiții instituționale pentru dezvoltarea sa, inclusiv Legea care proclamă statutul și organizarea Consiliului. Membrii Consiliului lucrează ca voluntari.


De asemenea, există un număr mare de organizații private care joacă un rol important în promovarea medierii și în organizarea principiilor sale. Aceste organizații își stabilesc propriile standarde de formare, cerințe pentru candidații care doresc să devină mediatori, metode care se aplică procedurilor de mediere, și standarde de etică și bune practici profesională.

Medierea este admisă într-o serie de domenii.


Conform legislației poloneze, medierea este disponibilă în următoarele materii:civilă, comercială, de muncă, judiciar-administrativă, pentru minori, dreptul familiei, penală.

Domeniul în care medierea se folosește cel mai des și cel mai eficient îl reprezintă procedurile penale.


Folosirea medierii este pe deplin opțională.

Medierea nu este o condiție prealabilă pentru nicio procedură judiciară. Folosirea medierii ca măsură alternativă de soluționare a litigiilor este pe deplin opțională și se bazează pe acordul părților.


Medierea nu este gratuită; plata se stabilește printr-un acord între mediator și părți.

Nu există costuri de mediere pentru părți în cauze penale și în cauzele penale cu minori, deoarece cheltuielile sunt acoperite de Trezoreria statului.


În cauzele civile, costurile depind de existența sau absența valorii monetare a cauzei.

În cauzele care au valoare monetară, calculul se bazează pe 1 procent din valoarea obiectului litigiului însă nu mai mult de 1000 PLN (aproximativ 300 de euro). Cu toate acestea, dacă este imposibil să se estimeze valoarea obiectului cauzei, costul nu va depăși 1000 PLN.

Pentru cauzele fără valoare monetară, costurile sunt de 30 PLN pentru prima ședință, după care se percepe o sumă de 25 PLN pentru fiecare ședință ulterioară.


În plus, părțile trebuie să suporte costul închirierii unei camere în scopul folosirii pentru mediere (această sumă nu poate să depășească 50 PLN) și să acopere costul corespondenței poștale (cheltuielile mediatorului).

Conform regulamentelor aplicabile procedurilor judiciare din Polonia, părțile nu au dreptul la scutirea de costuri. Mediatorul poate lucra pro bono (gratuit), însă medierea este supusa TVA-ului.



9.Luxemburg, medierea si mediatorul:


Nu există un organism central responsabil cu reglementarea activității de mediator.

Următoarele asociații juridice desfășoară activități în domeniul medierii:

Medierea este posibilă mai ales în: cauzele penale, cauzele de dreptul familiei, cauzele de drept comercial, cauzele legate de tulburarea liniștii publice;

Recurgerea la mediere este pe deplin voluntară.

Este necesar un master in mediere tinut de Universitatea din Luxembourg.

Mediatorii nu trebuie să se supună unor regulamente specifice sau anumitor coduri de conduită.

Medierea nu este gratuită și presupune achitarea unui onorariu convenit între un mediator privat și părțile litigiului.



10.Ungaria, medierea si mediatorul


Conform Legii 2002 LV privind medierea (a közvetítői tevékenységről szóló 2002. évi LV. törvény), Ministerul Justiției și Aplicării Legii (Igazságügyi és Rendészeti Minisztérium)este responsabil de înregistrarea mediatorilor și a persoanelor juridice care folosesc mediatori.

Registrul mediatorilor și al persoanelor juridice care folosesc mediatori este disponibil pe site-­ul Ministerului Administrației Publice și al Justiției.


Site-ul pune la dispoziție utilizatorilor informații generale și se pot efectua căutări în registrul mediatorilor după nume, domeniul de competență, limbile străine pe care le cunoaște și regiunea în care își are sediul. Atunci când sunt implicate persoane juridice, căutările se pot face după denumire, regiune și denumire prescurtată.


Legea LV din 2002 privind medierea include în domeniul său de aplicare litigiile civile, însă exclude medierea în procedurile de calomnie, în deciziile administrative, în procedurile de tutelă, în procedurile privind decăderea din drepturile părintești, în procedurile de executare silită, în procedurile de stabilire a paternității sau a filiației și în cauzele inițiate în temeiul unei excepții de neconstituționalitate.


Utilizarea medierii este voluntară însă are anumite avantaje în legătură cu Legea privind taxele (az illetékekről szóló törvény) și Codul de procedură civilă (polgári perrendtartás).

Dacă părțile participă la mediere după prima audiere și acordul încheiat este ratificat de judecătorul care prezidează, se va plăti numai jumătate din taxele aplicabile. Chiar și onorariul care se plătește mediatorului + TVA (HÉA) (însă nu mai mult de 50 000 de forinți) poate fi dedus din această sumă deja redusă. Singura restricție este că valoarea finală a taxei nu poate fi mai puțin de 30% din suma inițială. Reducerea nu se aplică dacă într-o anumită cauză medierea este interzisă prin lege.


Dacă părțile participă la mediere înainte de inițierea procesului civil, trebuie să se plătească numai valoarea taxei - redusă cu valoarea onorariului mediatorului + TVA, însă nu mai mult de 50 000 de forinți, cu condiția ca taxa judiciară plătită să depășească 50% din suma inițială. Reducerea nu se aplică dacă într-o anumită cauză medierea este interzisă prin lege sau dacă părțile intentează acțiune în justiție în ciuda acordului încheiat în urma medierii (cu excepția cazului în care se dorește executarea unui acord atunci când acesta nu este respectat în mod voluntar).

Medierea nu este gratuită; costul se stabilește printr-un acord între mediator și părți.



11.Malta, medierea si mediatorul

Organismul de stat responsabil de mediere în Malta este Centrul de Mediere din Malta, care a fost înființat conform capitolului 474 din Actul privind Medierea din 2004. Centrul de Mediere oferă un forum căruia i se pot adresa, sau la care pot fi trimise, părțile implicate într-un litigiu pentru soluționarea litigiului respectiv cu ajutorul unui mediator.

Medierea este admisă în litigii în materiile civilă, de familie, socială, comercială și a relațiilor industriale


Centrul de Mediere din Malta are un Cod de Conduită, care trebuie respectat de către mediatori în timpul procedurilor de mediere.


Tariful pentru serviciul de mediere este reglementat prin lege.

În medierea în materie de familie, părțile fie pot alege un mediator în mod liber (din lista acreditată), și astfel suportă costurile acestei acțiuni, fie Grefierul Instanței numește unul din mediatori, din lista înaintată de Centrul de Mediere. În cazul din urmă, costul este suportat de instanțe.



12.Slovenia, medierea si mediatorul

Legea privind soluționarea alternativă a litigiilor de natură judiciară (ZARSS, Monitorul Oficial al Republicii Slovenia nr. 97/09 și nr. 40/12 - ZUJF), care a fost adoptată la data de 19 noiembrie 2009, prevede ca instanțele de prim și al doilea grad de jurisdicție să adopte și să pună în aplicare un program de soluționare alternativă a litigiilor pentru a permite părților să aibă la dispoziție mijloace alternative de soluționare a litigiilor în materie comercială și familială, precum și a litigiilor care țin de dreptul muncii și de alte chestiuni de drept civil. În cadrul acestui program instanțele au obligația de a permite părților să utilizeze medierea în afara altor forme de soluționare alternativă a litigiilor.


Ministerul Justiției și Administrației Publice deține un registru central al mediatorilor care își desfășoară activitatea în instanță în cadrul programelor de soluționare alternativă a litigiilor.

Recurgerea la mediere este admisibilă în materie civilă, familială, comercială, în chestiuni care țin de dreptul muncii și în alte aspecte legate de proprietate, în cazul cererilor care pot fi soluționate de către părți. De asemenea, medierea este admisibilă și în alte materii, atât timp cât nu este exclusă prin lege.


Medierea este cel mai frecvent întâlnită în materie civilă, familială și comercială.

In prezent, medierea în instanță, în temeiul Legii privind soluționarea alternativă a litigiilor de natură judiciară, este gratuită în cazul litigiilor dintre părinți și copii și a litigiilor de muncă rezultate ca urmare a încetării unui contract de muncă: părțile achită doar onorariile avocaților. În cazul tuturor celorlalte litigii, cu excepția celor comerciale, instanța achită onorariul mediatorului pentru primele trei ore de mediere.

Organizațiile de drept privat percep diferite taxe pentru mediere.



13.Bulgaria, medierea si mediatorul

Ministerul Justiţiei din Bulgaria a înfiinţat un registru al mediatorilor ca parte a registrului central al persoanelor juridice non-profit care oferă servicii publice utile.

Ministerul Justiţiei din Bulgaria a înfiinţat un registru al mediatorilor ca parte a registrului central al persoanelor juridice non-profit care oferă servicii publice utile.

Site-ul Ministerului Justiţiei oferă acces la o listă a mediatorilor si a organizaţiile private care formează mediatori.


Medierea este acceptată în multe domenii de drept. Cu toate acestea, domeniile nu sunt reglementate sau limitate de legislaţie. Până în prezent, majoritatea mediatorilor înregistraţi s-au specializat în mediere comercială şi de afaceri.


Medierea este voluntară. Deşi medierea prevede un mijloc alternativ de soluţionare a unei dispute fără a se recurge la proceduri în instanţă, nu este o cerinţă prealabilă iniţierii de acţiuni în justiţie.


Nu există un cod de conduită specific al mediatorilor. Cu toate acestea, dispoziţiile privind standardele etice se regăsesc în Legea privind medierea şi Regulamentul nr. 2 din 15 martie 2007 care prevede condiţiile şi procedurile de aprobare a organizaţiilor de mediere.

Organizaţiile care oferă formare mediatorilor provin din mediul privat.

Medierile nu sunt gratuite; plataface obiectul unui acord între mediator şi părţile implicate.



14.Slovacia, medierea si mediatorul

Pe site-ul internet al Ministerului Justiției din Slovacia există o secțiune dedicată medierii, care este disponibilă numai în limba slovacă.

Mecanismele medierii sunt descrise în Legea 420/2004 privind medierea, care modifică anumite legi și care reglementează: desfășurarea activității de mediere; principiile de bază ale medierii organizarea și efectele medierii.


Legea menționată se aplică litigiilor privind raporturile de drept civil, dreptul familiei, dreptul muncii și cele referitoare la contractele comerciale.


Medierea este o procedură extrajudiciară prin care persoanele implicate își soluționează litigiile generate de raporturi contractuale sau de alte raporturi juridice cu ajutorul unui mediator. În cadrul acestei proceduri, cele două sau mai multe părți ale litigiului sunt asistate de un mediator în vederea soluționării litigiului.


Articolul 99 alineatul (1) a treia teză din Legea 99/1963 (Codul de procedură civilă), astfel cum a fost modificat, prevede că: „În cazul în care circumstanțele cazului justifică acest lucru, instanța poate, înainte de primul termen de judecată sau în timpul procedurilor, să invite părțile să încerce să ajungă la o înțelegere prin intermediul medierii și să participe la o sesiune de informare la un mediator autorizat.”


Medierea este un serviciu remunerat. Remunerația mediatorului este individuală și are la bază, de obicei, un tarif pe oră sau un onorariu fix. Medierea este o activitate comercială și nu există costuri fixe.


In Slovacia, medierea este un proces neoficial, voluntar și confidențial care vizează soluționarea litigiilor în afara instanțelor prin recurgerea la un mediator. Obiectivul medierii este obținerea unui acord acceptabil pentru ambele părți.


Acordul rezultat din procesul de mediere trebuie să fie în formă scrisă. Acesta se aplică în principal părților acordului, care sunt obligate să îl respecte. Pe baza acordului, partea îndreptățită poate solicita executarea judiciară a hotărârii sau punerea sa în aplicare, cu condiția ca acordul:

  • să fie întocmit sub formă de act notarial;
  • să fie aprobat de către un organism de arbitraj ca reprezentând o tranzacție judiciară.

Dacă nu s-a ajuns la un acord prin mediere, litigiul poate fi soluționat prin sesizarea instanței



15.Slovenia, medierea si mediatorul

Legea privind soluționarea alternativă a litigiilor de natură judiciară (ZARSS, Monitorul Oficial al Republicii Slovenia nr. 97/09 și nr. 40/12 - ZUJF), care a fost adoptată la data de 19 noiembrie 2009, prevede ca instanțele de prim și al doilea grad de jurisdicție să adopte și să pună în aplicare un program de soluționare alternativă a litigiilor pentru a permite părților să aibă la dispoziție mijloace alternative de soluționare a litigiilor în materie comercială și familială, precum și a litigiilor care țin de dreptul muncii și de alte chestiuni de drept civil. În cadrul acestui program instanțele au obligația de a permite părților să utilizeze medierea în afara altor forme de soluționare alternativă a litigiilor.


Ministerul Justiției și Administrației Publice deține un Description: https://e-justice.europa.eu/images/external.gifregistru central al mediatorilor care își desfășoară activitatea în instanță în cadrul programelor de soluționare alternativă a litigiilor.


Mai multe organizații non-guvernamentale (ONG-uri) își desfășoară activează în domeniul medierii:

·Asociația mediatorilor din Slovenia(Registrul mediatorilor);

·Centrul pentru mediere din cadrul Centrului de Informare Juridică;

·Asociația organizațiilor de mediere din Slovenia – MEDIOS (Registrul mediatorilor).

Consiliul pentru soluționarea alternativă a litigiilor își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Justiției și Administrației Publice. Consiliul a fost înființat în martie 2009 și este un organism specializat, independent și centralizat, cu rol consultativ și de coordonare.

Recurgerea la mediere este admisibilă în materie civilă, familială, comercială, în chestiuni care țin de dreptul muncii și în alte aspecte legate de proprietate, în cazul cererilor care pot fi soluționate de către părți. De asemenea, medierea este admisibilă și în alte materii, atât timp cât nu este exclusă prin lege.


Medierea este cel mai frecvent întâlnită în materie civilă, familială și comercială.

În prezent, medierea în instanță, în temeiul Legii privind soluționarea alternativă a litigiilor de natură judiciară, este gratuită în cazul litigiilor dintre părinți și copii și a litigiilor de muncă rezultate ca urmare a încetării unui contract de muncă: părțile achită doar onorariile avocaților. În cazul tuturor celorlalte litigii, cu excepția celor comerciale, instanța achită onorariul mediatorului pentru primele trei ore de mediere.

Organizațiile de drept privat percep diferite taxe pentru mediere.

Sursa: Portalul european e-justitie



Autor : C.Jurid.Mediator Turcu Silviu Bogdan

 

Share
  • Twitter
  • del.icio.us
  • Digg
  • Facebook
  • Technorati
  • Reddit
  • Yahoo Buzz
  • StumbleUpon

No Comments Yet...

Leave a reply

Name: Required Field.
Email Address: Required Field. Not visible
Website:
Captcha Code: Required Field.
Comment: Required Field.